11 nov. 2010

Poetul dus (in memoriam Adrian Paunescu)



A mai murit un poet .Cum se duc..
Si voi in urma incercati cumva sa plingeti.
Degeaba faceti feţe.. Ieftin truc.
Pentru ca ei au plins o viata.. au plins cu singe.

Cit a fost viu, in suflet i-ati scuipat
Si lira pe nedrept i-ati rastignit-o..
Si-acum sustineti ca l-ati respectat?
Si opera-i sustineti c-ati iubit-o?

Fatarnicie goala. Voi l-ati omorit.
Ipocrizia voastra l-a-ngropat.
Voi l-ati bagat de viu inca-n mormint.
L-ati ars in cartile ce le-ati incinerat.

Nu zic ca sint mai buna. L-am citit
Abia cind au sunat clopotnite, plingind…
I-am prins din vorba voastra numele, rostit.
Numai ca eu, tacuta, l-am inchis in gind.

N-am aruncat pe morti flori de minciuna.
Si n-am strigat cu voi, ca-n veci il vom iubi..
Credeti-ma, el n-a murit de asta.
El a TRAIT, ca sa-l puteti citi.


Efemer


Azi nu-mi mai pasa cine esti.Da-mi mina ta..
Si buzele sa ti le-nsingerez, cu foc,
Si ochii sa ti-I sorb, cu dor,
Am doar o inima, in ea e insa prea mult loc.


Azi nu-mi mai pasa daca ma iubesti,
Vino sa iti arat o luna plina..
Sa construiesc din praf de stele o idila..
Hai,bea paharul,n-ai de ce sa te feresti…


Azi nu mai cred in ce credeam..Sint doar povesti.
Am doar o viata,n-am s-o trec plingind in van,
Fiindca..Pin’ la urma o sa-mi dovedesti
Ca esti la fel ca ceilalti- un profan.