Bolnava

Ce frig.. Ce noapte.. Ce durere..

Ce toamna sumbra si ce boala-n piept..

Am spus ca nu-i reala dragostea ce piere,

Dar..nu stiam c-o sa ma-mbolnaveasca sa te pierd.

Respir incet. N-am aer. Serios…

Nu-i o metafora inchisa-n vorbe goale .

Ochii deschisi..Dar intunericul devine tot mai gros.

Si nu-nteleg de-i sufletul sau corpul, dar ma doare.

Lor le repet ca nu porti nici o vina..

Ca nu e prima oara cind ma-mbolnavesc..

Cum sa le spun ca nu conteaza?

Chiar si bolnava, cit sint vie, te iubesc.

As zice ca doar moartea ma va linisti..

Dar stiu ce singe curge-n mine.

Si stiu ca dac-o chem, ea va veni.

Iar eu n-am dreptul. Hotaraste ea cind vine.

Ce frig.. Ce noapte.. Ce durere..

Nu mai am aer, simt ca nu pot respira..

Dar de la boala asta sufletul nu piere.

De ce ma doare dar? Pentru ca n-am sa pot uita..

N-ai existat

Sterg urmele. Ca dup-o crima.
Da, am ucis intr-adevar-
Un vis pierdut,fara de vina.
Ma chinui sa nu-mi para rau.

Am construit in gind castele
Din ceea ce n-a existat,
Din praf, iluzii si din stele.
Ce bine ca deja-ai uitat..

Nu pling. Nu doare. Chiar deloc.
E doar dezamagire. Nu pling
Cind ma trezesc in zori
Din vis. Nu-mi sta in fire.

Scenariu

Un joc..pentru doi, acolo unde

Ar trebui sa existe doar un suflet..

Exista o prapastie si-o punte,

Un cintec, si un plins, si-un tunet..

Ce-i asta? Drama, tragedie ?

Poveste veche “a la Shakespeare”..

Sau poate doar o simpla comedie

Tesuta strins, tesuta dintr-un fir.

O Julieta-ndragostita-n sine,

Inspaimintata ca imbatrineste,

Stresata, obosita-n fine

De-atita vis ce n-o priveste..

Si un Romeo cam absent,

Inchis in sine, fara un cuvint-

Doua simtiri ce mor concomitent,

Scinteie ce se stinge-usor in vint.

Un joc..pentru doi,asta-i clar…

Caci dragostea vesnica-i mit.

Un joc ce devine hilar

Cind se-apropie de infinit.

Tradata

Creata pentru suferinta si pentru tradare?

O lupta in plus, in vreme de pace.

Cui ii mai pasa de inca un “Ma doare..”

Sentinta este lege, iar legea nu tace.

Ascult in tacere, nu vreau sa mai strig.

In suflet nimic nu trece..

Ascult in tacere, dar tremur de frig.

E vina ta, ti-e mina rece.

Creata pentru suferinta si pentru tradare…

Pentru lupta si plins,in vreme de pace.

Iti las inima mea, poate nu ma mai doare..

Dar sentinta e lege, si legea nu tace.

Otrava mea

Esti aerul pe care il respir.

Un aer greu de-atita plumb,dar tot al meu.

Esti rana vie-n pieptul gindului,un fir

De-otrava-n cupa plina cu delir.

Esti zimbetul pe fata mortii mele,

Cind vine sa m-atinga-n lungi tenebre..

Lasindu-mi urma coltilor adinc in piele.

Esti ca otrava dulce-amestecata-n fiere.

Si te urasc, si totusi te ador..

Esti un blestem al unui suflet ravasit..

Degeaba-ncerc sa fug, sa te ignor…

Esti o sageata-nveninata intr-un dor.

Pedeapsa ta

As vrea sa fiu sageata iute care zboara

Spre pieptul tau. Sa fiu pedeapsa ta.

Pedeapsa celor ce-au pacatuit si sint sortiti sa moara

De mina Furiei-zeita ce nu poate ierta.

As vrea sa fiu amurgul ce te inconjoara

Cu mina rece, cu o surda disperare,

S-opresc un strigat care-a cita oara

Ar rupe linistea ce astazi ma omoara.

As vrea sa fiu tacerea care te supune

Si te sugruma-n nopti adinci,cind ferecata,

Cu tine-odaia se roteste, ca nebuna,

Si-ti aminteste ca eu pling, de toti uitata.

Rondelul amintirilor

Mai caut inca urma ta

In umbre, versuri si in stele,

In raza lacrimilor mele

Si-n tot ce n-am putut uita.

Inca persista urma ta

In noaptea visurilor mele-

Mai caut inca urma ta

In umbre, versuri si in stele..

A disparut! A disparut si umbra..

Si vocea ta.. Doar amintirea 

Trezeste-ades durerea grea..

Chiar de nu vreau, cu toata firea-mi

Mai caut inca urma ta..

Sfirsit

Ceasul  bate ora tirzie.

Umbrele joaca fugar pe pereti..

Camera sumbra pare-a fi o stafie

A unui castel trecut in lumea celor drepti.

Lumina se fringe in blicuri tremurinde

Si iarna luceste dincolo de geam,

Usor se strecoara umbra ramurii frinte

A teiului. Asta e tot ce mai am…

Nicicind n-o sa mai creasca.

                                    Nicicind! Niciodata!

La fel ca si umbra sufletului meu.

Frint, rupt, zdrobit- si toate dintr-o data!

Nimic, chiar nimic nu poate fi mai greu

Decit sa renunti. In fata foaia alba…

Nici un pic de cerneala nu mi-a mai ramas.

Sa-ncep de la-nceput? Ce rost are oare

Cind atita durere scrisa-n singe-n urma las?

In fata foaia alba..In spate intuneric..

In mine? Numai rece si pustiu, si nimic..

Incerc sa pasesc, dar tot ce fac e sa ma-mpiedic

Si nimeni n-aude nici ecoul a ce zic…

Nebuna

 

Sint o nebuna. Nu..nu sint inchisa in celula alba

Pe care-ai si vazut-o-n mintea ta.

Sint o nebuna libera. Pentru cei multi, o simpla fata.

Putini sint cei, ce stiu ce zace-n mintea mea.

Nu sint pierduta. Inca pot sa mai gindesc,

De fapt, cred, asta e problema, da…

Anume gindurile ma nenorocesc,

Incit ajung sa vreau sa pier, sa pot uita.

Nu-s criminala. Inca. Poate ca voi fi.

De-o sa dispara tot ce e lucid in mine..

Dar..cred ca voi fi prima care va muri

Atunci cind pe pamint nimic nu ma va tine.

Sint o nebuna. Nu exista tratament

In stare sa ridice din ruine-un suflet,

Care prefera sa se stie jos,dement,

Decit cu sine insusi sa se lupte.

Nu intrebati de ce spun toate astea.

Doar sint nebuna, chiar daca gindesc.

Vreti sa imi aratati salvarea?

Atunci..nu-mi mai permiteti sa iubesc.

Zburator***

Noapte…Luna…Cer spuzit  de stele reci.

In noaptea neagra doar tacere..Numai vis.

In aeru-nghetat precum o umbra treci..

Te cheama cintecul de fata din abis.

Caci glasul ei mai dulce-i ca otrava.

Si mai duios, si mai inalt, si mai durut,

Un glas puternic, de o frumusete rara,

Ce parca-i fara de sfirsit sau inceput..

Caci altfel oare cum  de-ar fi putut

Sa te trezeasca din noian de vremi..

Sa te aduca-n lume,inger decazut,

Ori  Zburator, cum demone, te chemi.

Si inima-ti intunecata-ncet tresare..

De-atitea secole-i in lanturi ferecata..

Si azi o melodie doar, un sunet e in stare

Din renuntarea ei de moarte sa o scoata.

Te-opresti. Ce-i asta? Doar o aratare?

Sau chiar fereastra o-ncadreaza vie?

Si e frumoasa- ai spune ca o floare,

Dar florile nu sint a ta stihie.

Ce palida-i..Nu, nu e o stafie.

Caci ochii ei de neguri stralucesc

In razele de luna..Gura-i singerie

Tresare lin cind buzele soptesc.

Parul ei negru curge-n valuri moi

Pe umeri goi, de marmura cioplita..

Si-ntreaga-arata ca o stea in straie noi

Din azurimi inalte-acum rapita.

Te-apropii…Fata chiar e diferita,

Caci nu se sperie si panicata nu te-alunga..

Dar isi opreste cintecul si parca ametita

Se-ntoarce..Te priveste..

                                      -O naluca?

Ba nu.. Apropie-te, haide, vino..

Ai mina rece..ca de gheata. De ce taci?

Stai! Nu vorbi..Caci linistea-i atit de lina..

Nu,nu pleca! Afara-i noapte, ce-o sa faci?

-Copila..Asta nu e lumea mea..

Nu sint ca tine, nu ma mai chema.

Am sufletul de gheata, frigu-mi curge-n vine

Si rece nu e numai mina mea !

…Isi pleaca capul si nu poti pleca.

In ochii ei apar lumini lichide

Si toate lanturile iadului nu te-ar lega

Precum te leaga aste lacrimi translucide..

Ceva tresare-n tine si se fringe

Si din otel rasare o oglinda,

Care reflecta trupul ei de singe,

Nu vesnicia care ti-e sortita.

Te-apropii brusc de ea, inlantuind la piept

Faptura asta calda, ne-nteleasa.

Asupra ta nu mai ai nici un drept.

Ciudat, acum de asta nu-ti mai pasa…

Tii ochi-nchisi. Caldura ei te ameteste.

Ea tace-nmarmurita. Nu mai misca…

Bratele tale cad si ea se dezlipeste

De tine. Mina pe fereastra-i pica.

Timpul se opreste.Dar ea se ridica,

Vine, e-aproape, suflul i-l auzi,

Buzele ei pe gura-ti apasat imprima

Un foc nebun de care nu te-ascunzi.

In intuneric…

                       -Mai ramii cu mine?

Nu te mai las sa pleci intre himere.

Nu-mi pasa, stii, de vesnicie

Cind degetele ti le string intr-ale mele..

Vrei viata mea? Ti-o dau si te urmez

In orice foc, prin moarte, nebunie..

Privirea-ti o sa-mi fie rugaciune,

Si dragostea-ti o sa imi fie crez.

-Ramin. N-am unde ma intoarce.

Lumea aceea astazi mi-e straina.

Renunt la vesnicia-nchisa-n gheata

Si-aleg o muritoare ca stapina..

Zburator**

Ingerul meu cu aripi retezate,
Din albastrimi inalte-n neguri aruncat…
Chiar de e muritoare mina ce ti-o-ntind,
E vesnic sufletul doar tie dedicat…

Ingerul meu cu ochi adinci,de demon,
Cu ochi de ceatza, ploaie si de foc,
Cu fata rece,palida de zburator
Si glas sonor in care muze mor…

Ingerul meu..Ingerul meu si doar al meu!
Atit de rece si de suferind-
Chiar de e muritoare mina mea,
E vesnic sufletul in care te cuprind.

Zburator*

-Unde esti,Zburatorule? Demon ferice,

Ce palide frunti sarutind racoresti,

Vino, hai, vino, te cheama-o novice,

Nu te cunosc,desi stiu cine esti.

Vino, hai, vino, prin noaptea de smoala,

Frumosul meu demon cu ochii de foc,

Sint  sigura, convinsa ca dragostea-i o boala..

De asta te chem, in soapta te invoc.

Incetineste-mi bataia inmii pierdute

In mii de fiorduri sapate de destin.

Innebuneste-ma cu soapte, ca dulcile-ti cuvinte

Sa-nlature durerea,nebunia,acest chin..

Inalta-ma pe aripile tale-ntunecate,

In cerul de dincolo de nori si de vint,

Acolo unde zarile par mai curate,

Eliberate parca doar de un cuvint..

Unde esti, Zburatorule,cind luna ma cheama,

Si cerul meu plinge, si stelele mint..

Unde esti, Zburatorule, cind tremur de teama

Si nu inteleg nici eu ce mai simt..?

Sarut

Inca mai simt pecetea buzelor tale

Pe buzele mele tivite cu singe.

Se-apropie seara si frigul agale

Si-n cerul meu tuna, si cerul meu plinge.

Singe? O parte din tine, din viata

Pe care mi-ai dat-o, chiar daca pe-o clipa-

S-o sorb, s-o transform, si astfel creata 

Sa ti-ontorc tot pe gura cu singe tivita..

Inca mai simt durerea inimii tale

‘N momentul in care doua inimi s-au topit..

Si-n surda suferinta, in dulce uitare

Pe-o clipa, dar totusi, subit s-au oprit .

Inca mai simt pecetea buzelor tale

Pe buzele mele mai calde acum

Se-apropie zorii si caldura agale..

Si-n ceru-mi e soare, in ceru-mi esti  TU.

Frig fara tine

     Mi-e atit de frig fara tine,

     Incit simt cum singele meu

     Ingheata incet in vine…

     Si pieptu-mi devine mai greu..

     Ochii se-nchid de la sine.

     Mi se sfisie sufletu-ncet..

     Mi-e atit de frig fara tine

     C-as putea sa ma sparg,dar eu..

     Eu sint eu..pentru tine un nimeni.

     Sa ma uiti n-o sa-ti fie prea greu..

     Sa nu-ti pese ca inghet fara tine.

     Pentru ca eu..Pentru ca eu sint doar

                                     eu…

Dragoste secreta

Nu esti al  meu. Chiar daca neg, ma doare.

Si n-ai sa fii, probabil,niciodata-astfel…

Cind te privesc,ceva in mine moare.

Cind te ating, simt ca innebunesc.

Nu-mi apartii. Buzele-mi obosesc

Sa iti sopteasca numele-n nestire..

Nu recunosc nici eu ca te iubesc,

De frica parca sa accept o umilire.

Te vreau intreg. Cu plusuri , cu defecte,

Nici eu nu sint perfecta-inteleg.

De fapt,nu cred in basme cu figuri perfecte.

In lumea mea ele de mult nu trec.

Te-astept mereu. Dar cind te-apropii, fug.

Mi-e frica sa iti spun la ce gindesc..

De fiecare data-I mai usor sa rup

Foaia cu doua slove- “ TE IUBESC “.

Luna plina

E luna plina… Iar. Ascunde-ma, te rog..

Am amintiri ce dor mai rau ca un pumnal

Ce s-a-mplintat adinc, in carne vie

Si periodic se intoarce , ca la un semnal.

E luna plina..Doamne, de-as putea

S-o rup in doua, sa n-o pot vedea..

Caci pentru mine e-un insemn fatal

Al unei nopti ce n-am s-o pot uita…

E luna plina…Ca un cap de mort,

Ce-a-ncremenit  c-un  ultim urlet  intre buze

Pe inima, ca un stigmat, o port ,

Desi e sus, o simpla piatra printre frunze.

(In amintirea unei nopti pe care poate as prefera s-o uit..) 

Omoara-ma

Privesti in gol. De ma urasti cu-adevarat,

Ridica mina si loveste.

Vreau sa-ti vad ochii si pumnalu-nsingerat..

Cum e s-omori o inima ce te iubeste?

Nu spui nimic.De ma urasti atit de mult,

N-o sa-ti ia mult. Un glonte,o secunda.

Vreau sa-ti simt mina, ce ma-mpinge in tumult.

Stii, ochii tai mai dureros pot sa strapunga.

Te-ntorci sa pleci. Cum? Chiar ma lasi in agonie?

Omoara-ma, salveaza-mi sufletul macar.

O sa ma doara mult mai mult sa ramin vie.

De e sa mor, prefer sa fie mina ta.

De ce scriu

Si iarasi pixul l-am luat in mina..

Ma-ntreb cum oare ma mai rabda foaia.

Cum ma mai lasa sa ii fiu stapina,

Dupa ce-I torn la nebunii cu droaia.

De ce mai scriu? Chemari jurate sa ramina mute.

Dorinte moarte, rupte-n linii, ferecate.

Pe foaie las victorii, las si lupte.

Pe foaie las din mine-o parte.

Nu scriu ca sa citeasca cineva.

Nu scriu pentru copiii ce-or sa vina.

Scriu, ratiunea sa mi-o pot pastra-

Macar cit mi-a ramas ,cit de putina.

Nu scriu s-arat cuiva ce reprezint,

Nu scriu sa va arat ca as avea un dar..

Dar daca cel ce va citi va intelege ce-am simtit,

Inseamna ca n-am scris tot in zadar.

Nu ma lasa sa te sarut

Opreste-ma..Nu ma lasa sa te sarut…

Caci miine-o sa ma doara c-am plecat

Mai inainte de-a fi incercat sa uit

Fiinta ta si tot ce-ai insemnat.

Opreste-ma..Nu ma lasa sa te sarut..

Te simt aproape..Simt cum ma robesti..

Si o sa-mi para rau de ce-am facut.

Nu ma lasa s-o fac.Incearca sa-mi vorbesti..

Opreste-ma..Pe buze port otrava

Iubirii ce subjuga far-apel,

Cind nu-ti mai pasa de nimic

Atita timp cit mai exista El.

Iar tu existi.Esti chiar in fata mea-

Esti prada mea, si esti trofeul meu.

Am ca dovada respiratia

Pe care ma abtin sa nu ti-o fur,cu greu.

Opreste-ma, in numele lui Dumnezeu!

De ce ma lasi sa mor in fata ta?

Opreste-ma, caci n-am sa mai fiu eu..

Opreste-ma, caci altfel te voi saruta..

Simfonie

Rasuna in noapte aceeasi sumbra simfonie.

Pianul tau o sa ma scoata din sariti.

De parca te-ncapatinezi sa m-adincesti in nebunie..

Cine-ar fi zis c-am fost cindva nu doar vecini,dar si iubiti….

Cine-ar fi zis ca degetele care-acum imi joaca

Pe nervi, lovind in clape cu furie,

Cindva ma mingiiau,facind sa-mi placa

Din partea lor fiece moft..copilarie..

Cine-ar fi zis ca buzele care ingina

Notele astea gri ce imi pateaza noaptea

Cindva iti permiteau sa fii stapinul

Inimii care inca nu stia de moarte.

Cine-ar fi zis..C-am sa urasc aceasta simfonie..

Si-acel pian care ma scoate-acum din minti..

Cine-ar fi zis pe-atunci,in dulcea feerie..

C-o sa ajungem doar vecini,nu si iubiti.                         

Asteptare

Ce seara rece… Un amurg prea violet,

Si-un soare mort, uitat pe bolta-nsingerata..

In fata simt rafalele-unui vint cam violent,

Ce fac natura sa ofteze-ndurerata.

Ce seara rece..cioburi de oglinda pe asfalt..

Pavajul umed.. Parcul innegrit..

Nu-mi pasa cit e ora, cit am asteptat..

Nu stiu de vreme.. Poate am innebunit.

Bataile ceasornicului s-au oprit.

Si timpul parca ar fi stat in loc.

Acum ma-ntreb- De ce-ai mai fi venit?

S-arunci doar paie umede in foc?

Ce seara rece..Un amurg prea violet..

Si-o ploaie rea, ce ar vrea sa-nlocuiasca ceasul-

Batind in timple-mi ritmul obsedant,

Fortindu-ma s-alerg,grabindu-mi pasul… 

Te urasc

Te urasc pentru ca ma ingenunchezi

 Doar c-o privire.Chiar de ma ridic ,

 Ramine urma,si atunci cind crezi    

 Ca am uitat , eu ti-o intorc si strig: 

                    

 Ca te urasc,pentru ca imi permit sa cad ,

 Si  inca imi permit sa te ascult ,

 Dar cind o sa te- astepti  tu mai putin ,

 Sa  stii - am sa te fring si -am sa te uit !

 Si te urasc ,pentru ca nu vreau sa iubesc ,

 Si te urasc ,pentru ca ma atragi prea mult ..

 Pentru ca lantul ce ma tine e prea fin

 Si stau pe marginea abisului abrupt.

 Si te urasc ,pentru ca n-am puterea

 Sa ma-ndragostesc ,si nici taria sa accept

Un suflet rupt .

Caci stiu precis -daca nu te-as uri ,

Alt  foc s-ar naste-n al meu piept si

Stiu precis ,m-ar omori.

Nu vreau sa nu te pot uri.

Sint gata sa -ndragesc si ploaia

   

  

  De  dragul  tau  sint  gata  sa - ndragesc   si  ploaia …

  Caci  stiu  ca  n-ai  sa  plingi  cu  lacrimile  tale  niciodata,

  Iar  ploaia –ar  semana  atit  de mult   cu  lacrimi

  Pe  fata ta profund intunecata…

  De  dragul  tau  sunt gata sa -ndragesc  si  ploaia,

  Caci, cine stie ,poate macar ,rece,  apa

  E-n  stare sa  iti  racoreasca  fata  ,

  De  nu  pot  eu,  chiar  daca –acum   sunt  alta.

  De  dragul  tau  sint  gata  sa-ndragesc  si   ploaia ,

  Caci  daca  ploaia   e  in  stare  sa  te – ajute,

  Am s –o –ndragesc  la  fel  cum  te  iubesc  pe  tine-

  Eu  sint  doar  una ,  picaturi  in  ploaie – s  multe…

  De  dragul  tau   sint  gata  sa-ndragesc   si  ploaia

  Si   cind  vei  vrea ,  sint  gata   s- o   inlocuiesc,

  Sa-ti  pling   din   cer  amar  durerea 

  Cu  fiecare  picatura  sa-ti  soptesc 

                                         ,,…cit  te  iubesc…”

          ,,DE-AI   STI  CIT  TE  IUBESC …”