Bolnava

Ce frig.. Ce noapte.. Ce durere..

Ce toamna sumbra si ce boala-n piept..

Am spus ca nu-i reala dragostea ce piere,

Dar..nu stiam c-o sa ma-mbolnaveasca sa te pierd.

Respir incet. N-am aer. Serios…

Nu-i o metafora inchisa-n vorbe goale .

Ochii deschisi..Dar intunericul devine tot mai gros.

Si nu-nteleg de-i sufletul sau corpul, dar ma doare.

Lor le repet ca nu porti nici o vina..

Ca nu e prima oara cind ma-mbolnavesc..

Cum sa le spun ca nu conteaza?

Chiar si bolnava, cit sint vie, te iubesc.

As zice ca doar moartea ma va linisti..

Dar stiu ce singe curge-n mine.

Si stiu ca dac-o chem, ea va veni.

Iar eu n-am dreptul. Hotaraste ea cind vine.

Ce frig.. Ce noapte.. Ce durere..

Nu mai am aer, simt ca nu pot respira..

Dar de la boala asta sufletul nu piere.

De ce ma doare dar? Pentru ca n-am sa pot uita..