Mereu m-a fascinat ce port in piept.
Bucata asta vie si pulsinda de durere,
Care refuza sa mi se supuna…
A cita oara o omor si nu mai piere.
Rideam cindva de cintece care vociferau
Ca “of,ma doare inima” sau “fara tine nu traiesc”.
Dar mai tirziu…cu cita groaza am realizat
Ce multe schimba fraza “te iubesc”.
Azi..nu-mi mai pasa-a cita oara o sa ard.
Tot eu ma-ntreb ce poate Phoenix-ul din mine..
Sint constienta ca nu pot zbura si o sa cad.
Sau poate doar astept finalul care nu mai vine.
Poate-mi doresc sa nu se mai renasca.
Poate-mi doresc raceala placii de granit.
O inima ce poate numai sa raneasca.
O inima ce a uitat ca a iubit.
Poate-mi doresc numai sa nu mai doara.
Poate-mi doresc sa rup,sa tai,sa sterg.
Mai dati-mi pace cu iubirea voastra.
Azi calea frigului si-a ghetii o aleg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu